Despre Branko nu se putea spune că era un om fricos, dar îi plăcea ordinea şi ţinea ca toate să fie la locul lor, aşa că dacă şi-a ales un drum şi şi-a dat seama că este un drum bun, nu se mai abătea de la el. Aşa proceda mereu: şi când ara – o făcea odată de la un capăt al holdei şi altă dată de la capătul celălalt. Şi mai ştia că noaptea e mereu un sfetnic bun. Că stăpânirile sunt schimbătoare, dar poporul rămâne.
(Fragment din roman)